joi, 7 aprilie 2016
Respirare-Plîns
M110920131343H/ Pictura mea e plînsul şi nădejdea mea pentru omul contemporan.Pe el îl stigmatizez.Lui îi reprezint pierderea.Pe el vreau să-l cîştig.Lui vreau să-i redau menirea.Din dragoste pentru el,îi caut condamnarea.Din dragoste pentru el,îi caut izbăvirea.
Doamne,te văd
trecînd prin frunze,suspinînd...
Vai,lacrimă şi binecuvînt,
să-i dăm omului
în gînd o moarte nouă
şi un alt veşmînt,
de toamnă.Plouă.
Doamne,te văd
trecînd prin frunze,suspinînd...
Vai,lacrimă şi binecuvînt,
să-i dăm omului
în gînd o moarte nouă
şi un alt veşmînt,
de toamnă.Plouă.
miercuri, 6 aprilie 2016
luni, 28 martie 2016
Respirare-Pas
L231220131530H/ Teologhisirea mea în pictură e una a LUMINII,spre deosebire de alte teologhisiri,cum ar fi cea a TRUPului (a se vedea "morfologia teandrică" la Sorin Dumitrescu); a CUVÎNTului întemeietor (a se vedea "logos"-ul la Paul Gherasim);sau a SYMBOLONului (a se vedea sacralul geometric la Marin Gherasim).
Sigur, tipul meu de vorbire în imagine vine şi pe fondul unui interes de obîrşie pentru tratarea picturii în clar-obscur.Eu a trebuit să fac pasul de la o "natură moartă" pusă în plină lumină,la o "natură vie"-metaforică,aşezată in clar-obscur; de la un oarecare vas la "vasul ales" şi de la o oarecare figură umană la "omul înluminat", pentru ca eu să pot spune,în sfîrşit, că vorbirea mea în imagine are un rost,ba mai mult,că ea teologhiseşte.
Sigur, tipul meu de vorbire în imagine vine şi pe fondul unui interes de obîrşie pentru tratarea picturii în clar-obscur.Eu a trebuit să fac pasul de la o "natură moartă" pusă în plină lumină,la o "natură vie"-metaforică,aşezată in clar-obscur; de la un oarecare vas la "vasul ales" şi de la o oarecare figură umană la "omul înluminat", pentru ca eu să pot spune,în sfîrşit, că vorbirea mea în imagine are un rost,ba mai mult,că ea teologhiseşte.
duminică, 20 martie 2016
Respirare-Mod
D120920131019H/ În pictură,eu nu sunt inovator,ci renovator.Intenţia mea artistică este de preînnoire sau de prefacere a unei tradiţii figurative.Punctul meu de vedere pictoricesc este nou în măsura în care el reuşeşte să revadă,într-o formulă proprie,clasicitatea istorică şi să se adauge cu o cîtime valorică,să zicem,la sensibilitatea contemporană.Îmi place să mă gîndesc la pictura mea ca la o ediţie ravăzută şi adăugită a picturii clasice.Viziunea mea nu e una de ruptură,adică revoluţionară,ci una de continuitate firească a unui tip de reprezentare consacrat şi,pe de altă parte,de aşezare în context contemporan.Încerc să folosesc,pe lîngă suprafaţa,pensula şi culoarea-ca materiale de lucru,şi alte medii de exprimare specifice,bineînţeles,artistului contemporan,în măsura şi forma pe care eu o consider necesară mesajului meu.
Pentru mine ,arta e modul mirific de a face vizibil un conţinut ideatic legat de OM,NATURĂ,DUMNEZEU.Eu înţeleg actul artistic,fie el multimedial,ca fiind un act de revelare prin care nevăzutul din om se face văzut,sau prin care suprareala fire a lucrurilor se vede reală,de unde şi funcţia de mărturisire pe care eu o acord artei.Valorile mele artistice sunt legate de estetica tradiţională a Frumosului şi de valorile creştine.De altfel, proiectul meu pe viaţă este de a pune,prin varii modalităţi de exprimare,problema restaurării omului.Problemă care mi se pare în continuare gravă şi de strictă actualitate.
Pentru mine ,arta e modul mirific de a face vizibil un conţinut ideatic legat de OM,NATURĂ,DUMNEZEU.Eu înţeleg actul artistic,fie el multimedial,ca fiind un act de revelare prin care nevăzutul din om se face văzut,sau prin care suprareala fire a lucrurilor se vede reală,de unde şi funcţia de mărturisire pe care eu o acord artei.Valorile mele artistice sunt legate de estetica tradiţională a Frumosului şi de valorile creştine.De altfel, proiectul meu pe viaţă este de a pune,prin varii modalităţi de exprimare,problema restaurării omului.Problemă care mi se pare în continuare gravă şi de strictă actualitate.
Respirare-Sens restaurator
S190920131304H/ În scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii întîlnim sintagme teologice pe care le înţelegem prin închipuire,adică prin prindere în imagine.Eu chiar asta încerc să fac în pictură:să dau chip unei arătări în cuvînt,să înfăţişez o vedenie rostită,sau să dau caracter de aparenţă unui sens nevăzut (fără să fac,însă, o icoană,în sens strict).
În limbajul teologic,devenit uzual prin predanii şi recitări continue, găsim multe "locuri comune" pe care eu caut să le revizitez.Pentru că îmi plac foarte mult.Au sevă de adevăr.Şi au sens restaurator.Căci de restaurarea omului vreau eu să mă preocup.
În limbajul teologic,devenit uzual prin predanii şi recitări continue, găsim multe "locuri comune" pe care eu caut să le revizitez.Pentru că îmi plac foarte mult.Au sevă de adevăr.Şi au sens restaurator.Căci de restaurarea omului vreau eu să mă preocup.
Binecuvîntare pentru ţară
O,
Românie, ţara mea! O, popor binecuvântat! Toată viaţa m-am rugat pentru
mântuirea fiilor tăi! Acum eu mă duc la Hristos şi te binecuvintez în
numele Preasfintei Treimi, să fie mila şi darul lui Dumnezeu îndoit
peste fiii şi fiii fiilor tăi şi să rămâi în veci statornică în credinţă
şi iubitoare de Hristos! De vei face aşa, niciun neam nu te va robi şi
vei fi cinstită pe pământ şi vei afla milă şi iertare în ziua cea mare a
judecăţii pe care o aşteptăm! Amin! Amin!
Plecăm spre Mănăstirea Vatopedu şi Chilia Sfântul Ipatie,
a treia chilie românească din vatra acestei mari Lavre. Părinţii de la
cele două chilii ne petrec pe cale. Poteca trece pe lângă malul înalt al
Mării Egee. Este o dimineaţă de septembrie senină şi binecuvântată. În
zare se înalţă spre cer turlele Mănăstirii Vatopedu. Ne despărţim de
părinţii noştri atoniţi cu lacrimi în ochi.
Trecem prin faţa mănăstirii şi urcăm uşor pe valea însorită a unui pârâu. După o jumătate de ceas ajungem la Chilia Sfântului Ipatie, aşezată pe un mic platou înconjurat de pomi şi viţă-de-vie. Chilia aceasta a fost cumpărată pe la jumătatea secolului XIX de către ieromonahul Orest Baldovin, ucenicul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica. El a fost primul egumen şi adevăratul ctitor al acestei chilii cu hramul Sfântul Mucenic Ipatie. Tot egumenul Orest Baldovin formează aici o obşte de până la 12 călugări, majoritatea ardeleni.
De peste 40 de ani, superiorul acestei chilii este venerabilul arhimandrit Dometie Trihenea, originar din Tilişca Sibiului. În prezent, obştea Chiliei Sfântul Ipatie este formată din trei părinţi: arhimandritul Dometie Trihenea, în vârstă de peste 80 de ani, protosinghelul Ilarion Lupaşcu, din Mănăstirea Cernica, în vârstă de 60 de ani şi monahul Ilarion Dincă, din Mănăstirea Sihăstria, în vârstă de 42 ani.
Intrăm în curtea chiliei şi ne închinăm în biserică. Apoi stăm de vorbă cu părinţii ascultători. Ei ne spun că bătrânul egumen este bolnav în pat. Suntem conduşi până la chilia lui. Îi sărutăm mâna şi-i cerem binecuvântare. Cine ştie dacă îl mai vedem vreodată.
- Domnul şi Maica Domnului să vă binecuvânteze, părinţilor! Tare mă bucur că aţi venit până la noi şi m-aţi cercetat în boală. De acum mă cheamă Dumnezeu la El! Am peste 80 de ani, din care 65 i-am trăit în Sfântul Munte. M-am silit după putere să fac voia lui Dumnezeu, să-mi păzesc conştiinţa curată şi să slujesc cele sfinte cu mare evlavie şi smerenie. Acum aştept să merg la Hristos, ca să dau răspuns de toate câte am făcut! Rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine să-mi dăruiască iertare de păcate, sfârşit creştinesc şi veşnică odihnă.
- Ce sfat lăsaţi după plecarea din trup ucenicilor sfinţiei voastre?
- Să trăiască în deplină dragoste unii cu alţii, să aibă răbdare în ispite, să iubească rugăciunea şi smerenia şi să se roage pentru mântuirea sufletului meu.
- Ce cuvânt de folos trimiteţi în ţară părinţilor şi credincioşilor care vă cunosc?
- Să se roage mai mult, să se împace unul cu altul, să aibă răbdare în necazurile vieţii, să iubească slujbele Bisericii, cărţile sfinte şi milostenia şi să asculte de păstorii lor sufleteşti ca să nu cadă din dreapta credinţă. Apoi să fugă până la moarte de aceste păcate cumplite: necredinţa, uciderea de copii, desfrânarea şi beţia, care stăpânesc astăzi în lume. De vor face aşa, vor primi îndoit dar de la Dumnezeu şi mântuire a sufletului. O, Românie, ţara mea! O, popor binecuvântat! Toată viaţa m-am rugat pentru mântuirea fiilor tăi! Acum eu mă duc la Hristos şi te binecuvintez în numele Preasfintei Treimi, să fie mila şi darul lui Dumnezeu îndoit peste fiii şi fiii fiilor tăi şi să rămâi în veci statornică în credinţă şi iubitoare de Hristos! De vei face aşa, niciun neam nu te va robi şi vei fi cinstită pe pământ şi vei afla milă şi iertare în ziua cea mare a judecăţii pe care o aşteptăm! Amin! Amin!
Facem rugăciune împreună cu părinţii şi cântăm axionul Maicii Domnului. Apoi sărutăm mâinile părintelui Dometie, luăm binecuvântare şi plecăm.
(Protosinghel Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, pp. 438-440)
Trecem prin faţa mănăstirii şi urcăm uşor pe valea însorită a unui pârâu. După o jumătate de ceas ajungem la Chilia Sfântului Ipatie, aşezată pe un mic platou înconjurat de pomi şi viţă-de-vie. Chilia aceasta a fost cumpărată pe la jumătatea secolului XIX de către ieromonahul Orest Baldovin, ucenicul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica. El a fost primul egumen şi adevăratul ctitor al acestei chilii cu hramul Sfântul Mucenic Ipatie. Tot egumenul Orest Baldovin formează aici o obşte de până la 12 călugări, majoritatea ardeleni.
De peste 40 de ani, superiorul acestei chilii este venerabilul arhimandrit Dometie Trihenea, originar din Tilişca Sibiului. În prezent, obştea Chiliei Sfântul Ipatie este formată din trei părinţi: arhimandritul Dometie Trihenea, în vârstă de peste 80 de ani, protosinghelul Ilarion Lupaşcu, din Mănăstirea Cernica, în vârstă de 60 de ani şi monahul Ilarion Dincă, din Mănăstirea Sihăstria, în vârstă de 42 ani.
Intrăm în curtea chiliei şi ne închinăm în biserică. Apoi stăm de vorbă cu părinţii ascultători. Ei ne spun că bătrânul egumen este bolnav în pat. Suntem conduşi până la chilia lui. Îi sărutăm mâna şi-i cerem binecuvântare. Cine ştie dacă îl mai vedem vreodată.
- Domnul şi Maica Domnului să vă binecuvânteze, părinţilor! Tare mă bucur că aţi venit până la noi şi m-aţi cercetat în boală. De acum mă cheamă Dumnezeu la El! Am peste 80 de ani, din care 65 i-am trăit în Sfântul Munte. M-am silit după putere să fac voia lui Dumnezeu, să-mi păzesc conştiinţa curată şi să slujesc cele sfinte cu mare evlavie şi smerenie. Acum aştept să merg la Hristos, ca să dau răspuns de toate câte am făcut! Rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine să-mi dăruiască iertare de păcate, sfârşit creştinesc şi veşnică odihnă.
- Ce sfat lăsaţi după plecarea din trup ucenicilor sfinţiei voastre?
- Să trăiască în deplină dragoste unii cu alţii, să aibă răbdare în ispite, să iubească rugăciunea şi smerenia şi să se roage pentru mântuirea sufletului meu.
- Ce cuvânt de folos trimiteţi în ţară părinţilor şi credincioşilor care vă cunosc?
- Să se roage mai mult, să se împace unul cu altul, să aibă răbdare în necazurile vieţii, să iubească slujbele Bisericii, cărţile sfinte şi milostenia şi să asculte de păstorii lor sufleteşti ca să nu cadă din dreapta credinţă. Apoi să fugă până la moarte de aceste păcate cumplite: necredinţa, uciderea de copii, desfrânarea şi beţia, care stăpânesc astăzi în lume. De vor face aşa, vor primi îndoit dar de la Dumnezeu şi mântuire a sufletului. O, Românie, ţara mea! O, popor binecuvântat! Toată viaţa m-am rugat pentru mântuirea fiilor tăi! Acum eu mă duc la Hristos şi te binecuvintez în numele Preasfintei Treimi, să fie mila şi darul lui Dumnezeu îndoit peste fiii şi fiii fiilor tăi şi să rămâi în veci statornică în credinţă şi iubitoare de Hristos! De vei face aşa, niciun neam nu te va robi şi vei fi cinstită pe pământ şi vei afla milă şi iertare în ziua cea mare a judecăţii pe care o aşteptăm! Amin! Amin!
Facem rugăciune împreună cu părinţii şi cântăm axionul Maicii Domnului. Apoi sărutăm mâinile părintelui Dometie, luăm binecuvântare şi plecăm.
(Protosinghel Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, pp. 438-440)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)