minunata fire a lucrurilor de a fi

luni, 9 mai 2016

Studiu 2-Istoria unei deveniri

Cînd mi-am aşezat şevaletul în drumul livezilor de la Brădet,lîngă o oarecare şură,n-am ştiut că m-am aşezat de fapt într-o anume răscruce.Abia la sfîrşitul zilei,cînd am terminat ş-a doua schiţă,mi-am dat seama c-am lăsat în urmă modul distant şi documentarist de a face peisaj şi că aveam înainte promisiunea unui alt mod-intimist şi vizionar,de a trata frumuseţea naturii.Ordonarea selectivă a datelor peisajului a apărut,ca intenţie,pentru prima dată în aceste schiţe.Interludiul luminos,ca interval între planurile de adîncime,a apărut pentru prima dată în aceste schiţe.Iarăşi,paradoxul accentului care răstoarnă percepţia spaţială în acelaşi timp în care o şi fixeză ca centru de interes,a apărut pentru prima dată în aceste singulare schiţe.
Firescul Naturii e plin de Frumos.Pentru că e plin de Dumnezeu.
”Peisajul unui sentiment”este cel în care încerc să realizez un continuum relațional între ”sentiment”,”credință”și ”peisaj”.

duminică, 8 mai 2016

Studiu-Istoria unei deveniri

Din dubiul căutării am ieşit în largul unei mirabile certitudini,cu acest crochiu.Din mreaja întrebării aruncate la încercare am scos un tulburător răspuns,cu acest crochiu.Din rutina unei cercetări minore am dat la iveală nota majoră a unui sens,cu acest crochiu.Din nebuloasa încercuire a lipsei de viziune am scăpat în fabulosul cerc al imaginarului metaforic,cu acest crochiu.Din banalitatea tehnică a unui exerciţiu figurativ am fugit într-o nouă obiectivitate şi dintr-o simplă mişcare de pensulă am trecut din anticamera realităţii într-o miraculoasă baie a suprarealităţii,cu acest unic crochiu.
Eu îmi respect ideile cu religiozitate.
O idee e o suflare de gînd care-ți umflă pînzele conștiinței în călătoria ta spre Sens.

vineri, 6 mai 2016

Cîndva,examenul de admitere,la oricare din cele trei facultăți de arte plastice existente în țară,era gîndit ca un examen de capacitate.În condițiile în care numărul locurilor scoase la concurs,pe facultăți și secții,era extrem de mic în raport cu numărul candidaților-din ce în ce mai mare,de la an la an,condițiile de admitere erau dure și concurența acerbă.Ei bine,lăsînd la o parte excepțiile de concurență neloială,în facultate nu puteai fi admis decît dacă erai foarte bine pregătit din punct de vedere academic-dat fiind faptul că sistemul de învățămînt artistic era unul de tip clasic,propriu școlilor occidentale de artă din secolul XIX. Pentru ca trierea candidaților să fie drastică,examinatorii academiști au decis să impună,ca o primă măsură de evaluare a capacității de gîndire plastică,o probă de ”foc”-cea a crochiurilor,care să fie și eliminatorie.Însă.pentru ca exigența evaluării să fie maximă,profesorii decidenți au hotărât c-această probă eliminatorie să se facă din memorie.Concret,asta a însemnat că,într-o primă etapă de examinare,candidaților li se impunea un model uman într-o mișcare prescrisă oficial,li se dădea un timp limitat de observare liberă a modelului și un timp precis de execuție în desen a celor observate.Avînd în vedere faptul că,pentru oricare dintre visătorii candidați,numai reușita de intrare la facultate ar asigura și intrarea în viața artistică,niciunul din ei nu-și putea permite să aibă,mai ales în etapa probei de ”foc”,emoții,trac,sau un cît de mic tremur de mînă.De aceea,proba de ”foc”-eliminatorie,nu era numai o probă de aptitudini,ci și o probă de rezistență psihologică,care viza capacitatea stăpînirii de sine a candidaților.

La vreo patru ani distanță de la terminarea facultății,în momentul în care mi-am propus să ”regăsesc” figura umană,m-am supus din nou unei probe de ”foc”încercînd să fac niște crochiuri,dar de data asta fară nici o altă presiune mentală în afara celei pe care mi-a procurat-o dubiul căutării.

Întotdeauna mi-a plăcut ca lucrul meu -desenat sau pictat, să aibă viață.Să fie făcut dintr-o suflare.De expirare.