D240820141120H/Să pictez cu dor de Dumnezeu...Mi-ar place.Am auzit psalţi cîntînd cu dor de Dumnezeu,dar,oare cum e să pictezi cu dor de Dumnezeu?Cum se poate picta astfel?Cum ar trebui să arate,în văzul tuturor,culoarea unui plîns rugător?A unui psalm?Sau,oare cum s-ar putea psalmodia în culori?
Cum să scot din culori o cîntare de slavă lui Dumnezeu?Cum să ridic în culori glasul recunoştinţei mele?Glasul bucuriei...că MINUNAT EŞTI TU DOAMNE ÎN TOATE LUCRURILE TALE,sau glasul conştiinţei...că NIMIC NU SUNT,NIMIC NU POT FĂRĂ TINE,DOAMNE,cum să-l redau?Învaţă-mă Doamne. Învaţă-mă.
M270820141302H/Mă uit la pictura domnului H.Paştina şi văd că-n amestecul culorilor lui este dor de Dumnezeu.Mă uit la SPAIMEle maestrului C. Baba şi văd că-n frămîntarea culorilor lui este un tragic dor de Dumnezeu.Mă uit la tot ce a pictat Ş. Luchian şi văd în perfecta armonie a culorilor lui un dureros dor de Dumnezeu.Parcă nu-i nimic mai sfinţitor,în pictură,decît o suferinţă suprapusă frumuseţei trăirii.Şi mă uit lung,în memorie,la natura pictată de I. Andreescu şi văd in firescul pămînteştilor lui culori,greutatea unui dor de Dumnezeu.
S300820141326H/Ce înseamnă,de fapt,să ai dor de Dumnezeu pictînd?Mai întîi,să ai dor de Dumnezeu înseamnă,cred eu,să trăieşti cu durere frumuseţea acestei lumi,pentru că întrezăreşti în ea neasemuita frumuseţe a unei alte lumi pierdute,cîndva.Să ai dor de Dumnezeu înseamnă să trăiesti nostalgic raiul comuniunii cu Dumnezeu,de care ai fost lipsit,odată.Mai apoi,să ai dor de Dumnezeu pictînd înseamnă să pui in culori atîta uimire şi admiraţie pentru lumea în care trăieşti,cît să trezeşti Frumosul din om şi să produci în el o stare de sublim.Iarăşi,să ai dor de Dumnezeu pictînd însemnă să aşezi în culoare atîta durere şi nădejde încît să îngenunchezi un suflet de om,iar pe om să-l determini să-şi ridice ochii către cer.
M020920141120H/Îmi dau seama că,de fapt,nu pot atinge cu propriile cuvinte "dorul de Dumnezeu"făra să dau în patetism retoric,şi că,pînă la urmă,nici cu culorile(pe care pretind că le folosesc mai bine) nu-l pot ajunge doar printr-o simplă şi de-nceput propunere."Dorul de Dumnezeu" nu-i un concept de pus înaintea unei gîndiri,şi nici nu poate fi luat drept un precept de viaţă.Pentru că "dorul de Dumnezeu" nu-i o idee,nu-i o teorie de pus în aplicare,ci o stare,un mijloc,o cale.Dorul de Dumnezeu îl ai,sau nu îl ai.E o trăire.Ţine de felul în care lumea trece prin sufletul tău,şi,mai ales,de felul în care lumea o pui în legătură cu Dumnezeu.Deci,e şi un mijloc.Mijlocul spiritual,care te poartă prin lumea reală şi te duce în lumea suprareală.Numai prin spirit putem ridica lucrurile şi pe noi înşine,din ordinul lumii subcereşti în cel al ordinii divine.Şi numai prin spirit cunoaştem cum e posibilă si necesară traversarea.Va să zică,"dorul de Dumnezeu" e şi un drum.O cale.Adică,o purcedere,de la "cele mai de jos ale pămîntului"(Sf. Ap.Pavel-Ep.către Efeseni/Cap.4-v 9)la cele înalte."Dorul de Dumnezeu" e duh nostalgic amestecat cu o imensă părere de rău.E un imn de laudă topit într-o rugăciune de iertare.E o trăire,care nu poate deveni niciodată un scop de viaţă,şi cu atît mai puţin,un scop artistic."Dorul de Dumnezeu" e urmarea unei neîmpliniri umane permanente,şi,deci,e un mod creştin de viaţă.Ori,trăirea creştină nu poate face obiectul vreunei demonstraţii,după cum nici trăirea artistică nu poate fi ţinta vreunui demers.Trăirea creştină,mai mult sau mai puţin sporită, se vede în fapta oricui,după cum, trăirea artistică se vede,atita cît este,în faptul picturii.
Preocuparea principală a unui pictor credincios nu trebuie să fie urma dorului de Dumnezeu,ci arătarea lumii aşa cum o trăieşte el.Căci,după credinţa lui se va vedea şi dorul de Dumnezeu,amestecat în culori,în forme,în sensuri sau mesaje.
duminică, 28 februarie 2016
vineri, 5 septembrie 2014
miercuri, 14 mai 2014
luni, 21 aprilie 2014
vineri, 18 aprilie 2014
Respirări 2
J200220141143H.Eu fac prin teolografii drumul invers de la ceea ce a devenit icoana la cuvânt.Cuvântul a dat fiinţe.Fiinţa umană a dat icoane "scrise".Icoana scrisă a dat citire(celor fără de literă).Icoana se întoarce prin citire la cuvânt.//Eu nu sunt iconoclast,adică "spărgător de icoane",ci iconodul,adică unul care "slujeşte icoanelor".//Sunt eu un traducător de icoană?Da!Sunt un traducător de icoană care face traducere de scriitură.Pe linia traducerii unui sens al icoanei,mi-am permis şi eu,cu responsabilitatea toată de care sunt în stare,să traduc icoana la modul comentat sub forma colajului-obiect de tip contemporan.//
D230220141253H.Chiar şi pentru un artist îmbisericit,darămite pentru un om de rând-receptor de artă,cu o mentalitate pietistă,ceea ce fac eu cu teolografiile trebuie că este prea îndrăzneţ.Către ceea ce încerc să produc nu este altă cale bătută.Didahiile mele teolografice nu au precedent.//
D020320141509H.Efectele plastice sunt impurităţi de care,mai ales în cazul teolografiilor,mă lipsesc.Absenţa mâinii măiestrite,lipsa voită a gestului pictural şi intervenţia plată,neartistică,sunt la vedere.//
M170720131120H.Nu trebuie uitat că expunerea teolografiilor are caracterul unui ESEU,şi că numai această încadrare justifică ARTEXTELE pe care vreau să le prezint.Compusul cuvânt:artext,se referă la calitatea lucrărilor de a fi,în acelaşi timp,text şi imagine.Faptul că folosesc "litera" ca bază de referinţă,şi "scrierea"ca modalitate principală de exprimare,face ca expunerea mea să poată fi încadrată corect la numita specie literară:eseu.Mai departe,faptul de a transfera "litera" şi "scrierea"dintr-o specie literară într-o specie plastică,face ca eseul să fie întărit de "caracterul" iconologic dat.Dubla postură a semnelor:C,T,N,de litere şi de simboluri iconografice,atrage după sine o dublă citire:una "literară",care face lizibilă referinţa la numele de CONSTANTIN,şi alta,"simbolică",care face vizibilă ICONOGRAFIA MÂNTUIRII.Prin urmare,artextele mele teolografice nu sunt altceva decât nişte scrisori destinate unor tâmple umane pentru renaştere creştină.//
S200720131247H.Patru fi-vor culorile dominante ale expunerii teolografiilor:roşul purpurei împărăteşti-pentru că e culoarea sacrificiului domnesc;albastrul cerului-pentru că e şi culoarea Raiului înalt;albul luminii-pentru că e culoarea dumnezeirii;şi negrul-pentru că e şi culoarea nopţii de veci.
Prolog la TEOLOGRAFII
NAŞTEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS: Dumnezeu-Tatăl,Cel neîncăput de zile,Creatorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor,Se pogoară în istoria umanităţii,pe care o frânge-n două,şi cu împreuna-lucrare a harului Duhului Sfânt,Se sălăşluieşte în pântecele Preacuratei Fecioare Maria,ca prin naştere în lume a Fiului Său,Cel de o fiinţă cu Tatăl,să restaureze firea omului şi s-o ridice prin sacrificiu la îndumnezeire.//
ÎNTÎMPINAREA DOMNULUI:Dreptul Simeon,cinstita poartă a Legii celei vechi şi arc al profeţiei dumnez eieşti,recunoaşte în pruncul Iisus pe Mântuitorul lumii şi Lumina neamurilor şi închinîndu-I-se Lui,zice:"Acum slobozeşte pe robul tău Stăpâne,după cuvântul Tău,în pace,că vazură ochii mei mântuirea Ta,pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului tău Israel."(Luca,2/29-32)//
BOTEZUL DOMNULUI: Hristos-Omul iubirii cereşti,calcă în apa Iordanului şi,tulburând oglinda neamurilor,urcă în adâncime până la pământescul Adam,pe care spălându-l de păcatul originar îl şi înnoieşte prin propriul botez.//
SCHIMBAREA LA FAŢĂ: Pe culmea devenirii umane Se arată Hristos-dreapta răscruce a dumnezeirii cu omul,stând schimbat la Faţă în lumina necreată a Slavei,împreună cu doi munţi de sfinţenie,înveşniciţi sub tensiunea ascultării-proorocii Moise şi Ilie,ca să cădem şi noi precum apostolii Petru,Iacov şi Ioan,mişcaţi de uimire,şi să credem mărturisitor că: "Acesata este Fiul Meu Cel iubit întru Carele am bine voit".(Matei,17/5)//
MARIA ŞI MARTA: Tensionată de grijă,Marta se arcuieşte Domnului slujindu-I,iar Maria,mişcată de smerenie,se frânge Mântuitorului,prevestindu-I patima cea mare a Răstignirii.//
ÎNVIEREA LUI LAZĂR: Hristos-tăria lumii şi cumpăna cea dreaptă,descumpăneşte Moartea,Îşi întinde braţul atotputerniciei şi-l ridică pe Lazăr din moarte la viaţă.Lazăr atins de cuvântul lui Hristos se mişcă spre înviere şi în plinire de viaţă fiind,se tensionează ca un arc viu.//
INTRAREA ÎN IERUSALIM: La intrarea în Ierusalimul pământesc,Împăratul slavei-Hristos,vine călare pe umila coardă de spinare a unui asin,şi,bătut cu flori amare,este întîmpinat cu osanale,pregătindu-I-se,cu covoare de veşminte aşternute la picioare,calea regală a batjocurei şi a răstignirii.//
CINA CEA DE TAINĂ:La cină,Hristos-Arhiereu,S-a făcut pe Sine slujitor apostolilor(şi prin ei, nouă,tuturor)împărtăşindu-i cu Trupul şi Sângele Său,prefigurate în pâine şi vin.Dintre ei,unul se apleacă a ascultare.Altul se întinde a trădare.//SĂRUTUL LUI IUDA: Curba crescătoare a păcatului îl face pe Iuda să se creadă egalul în mărime a lui Hristos,şi-L îmbrăţişează cu trădare,dându-şi sărutul pe arginţi."Cel ce mănâncă pâinea cu mine a ridicat călcâiul asupră-Mi".(Ioan,13/18)//
PURTAREA CRUCII: Hristos-Cuvântul,impovărat cu firea umană,a luat Calea domnească a umilinţei şi ne-a revelat nouă dumnezeiescul Adevăr al iubirii prin răstignire,ca să avem prin El Viaţă veşnică.//
RĂSTIGNIREA DOMNULUI: Axa lumii-Hristos,Care a unit pe verticală cerul şi pământul,S-a lăsat pironit pe orizontala condiţiei umane,pe care a şi mişcat-o prin cutremur şi a tensionat-o prin absolvire de păcat.//
COBORÂREA LA IAD: Hristos-Mântuitorul,"cu moartea pe moarte călcând",coboară în pântecoasa întindere a Iadului,şi cu străfulgerarea dumnezeirii Sale risipeşte puterea întunericului şi dăruieşte viaţă nouă celor din morminte.//
ÎNVIEREA DOMNULUI: Cel ce pe toţi ne-a însemnat cu crucea Sa,Hristos-Binecuvântarea noastră,a înviat!Cel ce pe toţi ne-a promis Raiului,Hristos-Paştele nădejdii noastre,peste coarda lumii,la cer s-a ridicat.//
ÎNCREDINŢAREA LUI TOMA:În timp ce Toma-Apostolul,are nevoie de semne ca să poată fi însemnat,sau de atingere ca să fie atins de adevărul Învierii lui Hristos,ei,ceilalţi Apostoli,toţi ca unul,îşi arcuiesc ascultarea sub braţul Crucii şi îşi tensionează firea a supunere.//
ADORMIREA MAICII DOMNULUI: După ce a primit "ramura cea de bucurie a Raiului de la binevestitorul Gavriil"şi"Sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu s-a făcut";şi după ce sabie i-a trecut prin inimă odată cu răstignirea dumnezeiescului ei Fiu,"Maica Făcătorului lumii"-Preacurata şi de-a pururi Fecioara Maria a adormit,arcuită de smerenie,întru slava lui Dumnezeu şi "a sfinţit văzduhurile cu suirea Sa la cer"pentru mântuirea omenirii.(Acatistul Adormirii Maicii Domnului)//
SEMN DE BIRUINŢĂ:Hristos-Corabia ne-a salvat din valurile păcatului şi ne-a scos din potopul întunericului.Hristos-Biserica ne-a înălţat deasupra viforului morţii şi ne-a descoperit nouă prin sfinţii şi drept slăvitorii Împăraţi Constantin şi mama Sa,Elena,semnul de biruinţă,care scut şi pavăză ne este spre mântuire.Acum şi pururea şi-n vecii vecilor,amin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)