În centrul rostirii umane viază înnăscut un protosimț sinestezic a cărui noimă este să țină laolaltă simțurile firești într-o unitară și fenomenală realitate, sub forma unui acord. De acest acord, singurul în stare să suscite adevărate emoții estetice, au cunoștință mai cu seama creatorii și nu-i de mirare că ei sunt cei dintâi oameni care pot face vorbele să aibă gust, culorile să vibreze sonor, sunetele să plăsmuiască vederi, iar vederile să înmiresmeze gânduri. Când eu de pildă, pictând, îmi așez urechea pe sentiment și ochiul sub ascultare, nu fac altceva decât să fiu atent la tonul și timbrul acordului meu intim și la mișcarea sufletului spre dreapta cumpănă a armoniei.
Să fii ființă rezonantă, în acord cu tine însuți și cu lumea lui Dumnezeu, pare pentru un creator de azi un deziderat depășit. Dar, în acest caz, se uită că mult râvnita noutate absolută nu se află în dezacordul permanent față de firesc, nici în îndrăzneala fățișă împotriva normalității, ci în acordul interior al datului personal liber cultivat, asumat și consfințit de palpitul inimii.
Vechi de când lumea și pururea nou, acordul este expresia frumuseții noastre lăuntrice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu