Artistul vremilor din urmă

M130920131347H / Mie mi se pare că arta contemporană priveşte lumea cu amănuntul şi pierde din vedere întregul ei.Artistul vremilor din urmă răspunde reactiv,fragmentar şi secvenţial la mersul lumii în care trăieşte.El conotează şi face opinie.El dezbate.El alertează.El re-prezintă.El,însă,mergînd odată cu lumea,uită să facă un dublu pas către aparenţă şi permanenţă,către realitate şi suprarealitate,în acelaşi timp.El,înaintînd în timp spre viitor pe orizontala vieţuirii globale,uită să se sus-ţină pe verticala supravieţuirii religioase.De altfel,el răsfoieşte în răspăr evoluţia scrisă sau nescrisă a omenirii şi denaturează Natura,mistifică Adevărul,dezintegrează Frumosul,demite tradiţii,denunţă credinţe,"detonează" instituţii ca Limbă,Popor,Stat,Biserică,etc.Mergînd mai departe,el desfiinţează fiinţa,dezarticulează spiritul,dezmembrează firescul,dezminte valoarea umană şi atacă reflexul omului condiţionat de materie,de mediu,de psihic,sau de social.Iar pe de altă parte,el revede salvator dezechilibre,repară ironic disfuncţiuni,reface iluzoriu dezlegări şi reinventează provocator definiţii pentru Natură,Om,Societate.Artistul contemporan face disecţii pe corpul social al omenirii şi se ocupă de felul în care funcţionează umanoidul şi sistemul lui de organizare.Aşa încît,arta contemporană pare să fie o mare lecţie de anatomie facută pe cordul deschis al umanităţii.Fără îndoială că o asemenea lecţie poate să fie instructivă,în sensul în care ea descoperă şi face cunoscute,într-o formă creată,măruntaiele viciate ale acestei lumi,văzută ca o umanosferă în suferinţă.În ciuda bunei intenţii de dezvăluire şi salvgardare,artistul contemporan alunecă,pare-mi-se,între observaţii,corelaţii,aspecte,semnale şi efecte,fără să atingă de cele mai multe ori,în profunzime,esenţe,permanenţe,sau cauze.Cu corpul umanosferei pe masa de disecţie,el nu reuşeşte să se întrebe:ce sens are TOTUL?