M290620161519H
Sutele de imagini despre artă văzute azi pe net,stînd acasă,m-au stîrnit.După cum m-au stîrnit şi sutele de cuvinte citite mai ieri din Antimetafizica,în mers către sau dinspre atelier.Am momente cînd acumulările de soiul ăsta-cantitative,mă deblochează şi dau la iveală idei,rostiri,faceri de spirit.Această stare de acumulare cantitativă o caut,nu o dată.Pentru că ea funcţionează ca o baie de lumină creatoare,în care mi se pare că intru mizer,banal,obscur,şi ies curat,proaspăt,strălucitor.
Sigur-în genere,acumulările cantitative se pot petrece pe diverse nivele calitative de stare spirituală.Una e să reciţi rîvnitor,de exemplu,rugăciuni,alta e să cînţi induioşător pricesne,şi alta e să tîngui liturghisitor nişte psalmi.Sau,una e să vorbeşti o limbă "de cartier"-maternă,alta e să vorbeşti o limbă literară-învăţată,şi cu totul alta e să vorbeşti o meta-limbă a cuvintelor de dincolo de cuvinte.
Eu cred că nivelul de acumulări metafizice e cel mai aproape de esenţa umană,pentru că numai la acest nivel,omul este,în mod total,creator.Matca umană e "chip şi asemănare cu Dumnezeu",ceea ce înseamnă că e şi creatoare,într-o primă şi ultimă instanţă.Omul e vechi din nou în fiecare dintre noi.Ieri.Azi.Mîine.Mereu.Mă pot întîlni cu Adam cel Vechi,pe care prin suprapunere îl pot şi înnoi în efortul de a transcede lucrurile şi de a le numi,într-un fel primar,creator.Poate că asta înseamnă să fii poet:să chemi lucrurile pe numele lor.Nichita Hristea Stănescu,pentru mine,el e Poetul-în felul cel mai adamic cu putinţă,pentru că el mi-a redat sensul chemării lucrurilor pe numele lor,ba mai mult,el mi-a revelat necuvintele pentru nenăscutele şi nevăzutele lucruri nechemate de Adam.Niciodată pînă la rostirea lui Nichita n-am simţit,la propriu,prospeţimea cuvîntului,şi n-am văzut,de-a binelea,puterea cuvîntului.
În banalitate,oamenii se aseamănă între ei sub ordinul speciei muritoare.Împinşi de nevoi imediate,ei se retrag în obişnuinţă şi comoditate.În originalitate,oamenii se deosebesc între ei sub ordinul rasei creatoare.Ei vor să atingă mai mereu,cîtuşi de puţin,înălţimea adîncă a sensurilor originare.
În deosebirea oamenilor e o asemănare cu originarul.Iar în asemănarea lor este o îndepărtare de originar, către superficialitate,către aparenţă,către gratuit.
Notă:
"Antimetafizica,Nichita Stănescu însoţit de Aurelian Titu Dumitrescu"/ Editura "Cartea Românească"/1985
"Antimetafizica,in memoriam Nichita"/Editura Anastasia/2014
