Tablouri votive

Chipul iconarului

Chipul Sfăntului Cuvios Andrei Rubliov nu se cunoaște.În afara celui dăruit de Biserică.Iar din viața lui nu avem decît frînturi.Dumnezeiești,dacă,trecînd peste cele scrise negru pe alb,mă gîndesc la cele pictate.Spre deosebire de Cuviosul Sfînt Pafnutie-Pârvu Zugravul,care-și semnează cu propriul portret iconografierile în frescă,cel mai bine cunoscut fiind cel extras din biserica fostei mănăstiri Bordești și conservat la Muzeul Național de Artă în Galeria de Artă Veche.Așa încît,iată,la canonizarea monahului iconar,Biserica Ortodoxă Română n-a avut altceva de făcut decît să consacre chipul celui ce prin mîna sa făcutu-s-a cunoscut.Icoana ridicată în văzul lumii la slujba de canonizare-petrecută la mănăstirea Robaia,îl arată pe sfînt (pictat într-un fel neobizantin,fără bună simțire pictoricească și fără pic de evlavie) în veșminte de cuvios,încărunțit de vreme,ținînd în mîini o pensulă și icoana Maicii Domnului cu Pruncul,așa cum apare el,autoportretizat pe peretele încăperii unde se află scara ce duce din pronaos în clopotnița bisericii din Filipeștii de Pădure.

Atelierul albastru

Așa arată atelierul meu noaptea,cînd aprind Reclama Jertfei.

Grai și trai creștin de copil

 

„Dumnezeu ne-a împrumutat viața,iar noi,dacă avem obraz,adică credință,i-o dăm înapoi.”-Iulia Ghiță,15 ani

„Sunt și icoane care plîng,pentru că ele sunt din lemn doar la suprafață,adică de jur împrejur,iar înăuntru sunt umplute cu suflet”-Ana Firuți,10 ani

„Răutatea e un fel de boală de inimă,adică atunci cînd te strici la milă”-Adrian Ioniță,10 ani

„Preoții ne dau apa sfințită ca să o bem și să mai facem curat înăuntru,să mai dea oamenii ura afară din ei”-Adriana Duțu,12 ani

„Postim ca să nu ne mai gîndim numai la gusturi de mîncare și să ne mai gîndim și la gustul de Dumnezeu”-Bogdan Topârceanu,11 ani

„Unii oameni nu putrezesc după ce mor,fără să fie îmbălsămați,pentru că trupurile lor au fost băgate în pămint cu cerul în ei”-Sabina Dallu,13 ani

Text și reproducere(Cătălina Maria Costache,11ani) din Albumul „Icoane românești pe sticlă”-Dorel Zaica

Aiud-Înălțarea Sfintei Cruci peste Rîpa Robilor

În biserica Mănăstirii Înălțarea Sfintei Cruci,zidită la Aiud în memoria Sfinților Martiri din Închisori,pictorul bisericesc Ioan Popa (Aiudeanul) iconografia la 27 Aprilie 2017,iconostasul.Bucuria reîntîlnirii mele cu iconarul a fost întreită din momentul în care,privind icoanele iconostasului-în facere, m-am simțit subțiat pe dinăuntru de sentimentul copleșitor al unei luminoase armonii.Fiecare icoană în parte,miniată cu sufletească grijă,în spiritul școlii românești de pictură bizantină,îmi dovedea că pictorul Ioan Popa (Aiudeanul) a crescut ca un bun zugrav de subțire,spre slava lui Dumnezeu.

Museikon-deschidere,sfințire și dezvăluire

 

Pensula aureolată a Museikon-ului,mă gîndesc că trebuie să fie simbolul unei maestrii insuflate care, prin analogie cu lumînarea (pe care o și preînchipuie),presupune ardere interioară.Mai departe mă gîndesc că „icoana inspirată”,la care face trimitere numele muzeului,înseamnă,de fapt,icoana conlucrării harului cu buna simțire a iconarului,singura în stare să lumineze și să îngenuncheze un suflet de om.

                              

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                               

Semănătura semnăturii mele

În semănătura semnăturii mele regăsesc însemnul de început al Pidalionului tradus din grecește de Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Veniamin Costachi (n.1768/1803-1846),îndreptat de protosinghelul Neofit Scriban și tipărit la Sfînta Mănăstire Neamț în anul 1844.

„Prin corabia aceasta se închipuiește Soborniceasca Biserică a lui Hristos,a cărei temelie este credința cea Ortodoxă în Sfînta Treime,iar scîndurile și grinzile sunt dogmele credinței și tradițiile.Catargul este Crucea.Vîntrelele,nădejdea și dragostea.Cîrmuitorul,Domnul nostru Iisus Hristos.Prorarii și marinarii,Apostolii și Diadohii Apostolilor,și toți Cuvioșii.Gramaticii și notarii,învățătorii cei după vremi.Călătorii,toți Ortodocșii Creștini.Marea,este viața aceasta.Suflarea cea bună și zefirul,sunt suflările și harurile Sfîntului Duh.Vînturile,ispitele cele împotriva ei.Iar cîrma ei prin care se îndreaptă către limanul ceresc,este cartea aceasta a Sfintelor Canoane.”

Museikon-Alba Carolina Tv

                                          https://youtu.be/CD9mpJMkDsI

„Am vrut să punem icoane cărora să le înțelegem sensul și pe care să le putem,ca să zic așa,experimenta.Acesta e cuvîntul sub care s-a născut acest gen de expoziție:experiența.Ș-anume să învățăm icoana dincolo de ceea ce ea arată ca pictură”. Ana Dumitran-muzeograf MNUAI,curator Museikon

Paul Gherasim

Catalogul primei retrospective Paul Gherasim se încheie cu trei cuvinte (scrise de mînă mărunt cu mărime de suflet):Lumină

                             străvezime

                             pregustare

Pîinea

Museikon

Museikon-o casă a icoanei în care mă simt acasă.