Sunt

Sunt ceea ce voi fi pentru că am fost aşa cum sunt

Atelier în Tranziţie-Istoric

MINUNATA FIRE A LUCRURILOR DE A FI- TVR Documentar

Teolografiile Senso Tv

Respirări 2

J200220141143H.Eu fac prin teolografii drumul invers de la ceea ce a devenit icoana la cuvânt.Cuvântul a dat fiinţe.Fiinţa umană a dat icoane "scrise".Icoana scrisă a dat citire(celor fără de literă).Icoana se întoarce prin citire la cuvânt.//Eu nu sunt iconoclast,adică "spărgător de icoane",ci iconodul,adică unul care "slujeşte icoanelor".//Sunt eu un traducător de icoană?Da!Sunt un traducător de icoană care face traducere de scriitură.Pe linia traducerii unui sens al icoanei,mi-am permis şi eu,cu responsabilitatea toată de care sunt în stare,să traduc icoana la modul comentat sub forma colajului-obiect de tip contemporan.// D230220141253H.Chiar şi pentru un artist îmbisericit,darămite pentru un om de rând-receptor de artă,cu o mentalitate pietistă,ceea ce fac eu cu teolografiile trebuie că este prea îndrăzneţ.Către ceea ce încerc să produc nu este altă cale bătută.Didahiile mele teolografice nu au precedent.// D020320141509H.Efectele plastice sunt impurităţi de care,mai ales în cazul teolografiilor,mă lipsesc.Absenţa mâinii măiestrite,lipsa voită a gestului pictural şi intervenţia plată,neartistică,sunt la vedere.// M170720131120H.Nu trebuie uitat că expunerea teolografiilor are caracterul unui ESEU,şi că numai această încadrare justifică ARTEXTELE pe care vreau să le prezint.Compusul cuvânt:artext,se referă la calitatea lucrărilor de a fi,în acelaşi timp,text şi imagine.Faptul că folosesc "litera" ca bază de referinţă,şi "scrierea"ca modalitate principală de exprimare,face ca expunerea mea să poată fi încadrată corect la numita specie literară:eseu.Mai departe,faptul de a transfera "litera" şi "scrierea"dintr-o specie literară într-o specie plastică,face ca eseul să fie întărit de "caracterul" iconologic dat.Dubla postură a semnelor:C,T,N,de litere şi de simboluri iconografice,atrage după sine o dublă citire:una "literară",care face lizibilă referinţa la numele de CONSTANTIN,şi alta,"simbolică",care face vizibilă ICONOGRAFIA MÂNTUIRII.Prin urmare,artextele mele teolografice nu sunt altceva decât nişte scrisori destinate unor tâmple umane pentru renaştere creştină.// S200720131247H.Patru fi-vor culorile dominante ale expunerii teolografiilor:roşul purpurei împărăteşti-pentru că e culoarea sacrificiului domnesc;albastrul cerului-pentru că e şi culoarea Raiului înalt;albul luminii-pentru că e culoarea dumnezeirii;şi negrul-pentru că e şi culoarea nopţii de veci.

Prolog la TEOLOGRAFII

NAŞTEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS: Dumnezeu-Tatăl,Cel neîncăput de zile,Creatorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor,Se pogoară în istoria umanităţii,pe care o frânge-n două,şi cu împreuna-lucrare a harului Duhului Sfânt,Se sălăşluieşte în pântecele Preacuratei Fecioare Maria,ca prin naştere în lume a Fiului Său,Cel de o fiinţă cu Tatăl,să restaureze firea omului şi s-o ridice prin sacrificiu la îndumnezeire.// ÎNTÎMPINAREA DOMNULUI:Dreptul Simeon,cinstita poartă a Legii celei vechi şi arc al profeţiei dumnez eieşti,recunoaşte în pruncul Iisus pe Mântuitorul lumii şi Lumina neamurilor şi închinîndu-I-se Lui,zice:"Acum slobozeşte pe robul tău Stăpâne,după cuvântul Tău,în pace,că vazură ochii mei mântuirea Ta,pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului tău Israel."(Luca,2/29-32)// BOTEZUL DOMNULUI: Hristos-Omul iubirii cereşti,calcă în apa Iordanului şi,tulburând oglinda neamurilor,urcă în adâncime până la pământescul Adam,pe care spălându-l de păcatul originar îl şi înnoieşte prin propriul botez.// SCHIMBAREA LA FAŢĂ: Pe culmea devenirii umane Se arată Hristos-dreapta răscruce a dumnezeirii cu omul,stând schimbat la Faţă în lumina necreată a Slavei,împreună cu doi munţi de sfinţenie,înveşniciţi sub tensiunea ascultării-proorocii Moise şi Ilie,ca să cădem şi noi precum apostolii Petru,Iacov şi Ioan,mişcaţi de uimire,şi să credem mărturisitor că: "Acesata este Fiul Meu Cel iubit întru Carele am bine voit".(Matei,17/5)// MARIA ŞI MARTA: Tensionată de grijă,Marta se arcuieşte Domnului slujindu-I,iar Maria,mişcată de smerenie,se frânge Mântuitorului,prevestindu-I patima cea mare a Răstignirii.// ÎNVIEREA LUI LAZĂR: Hristos-tăria lumii şi cumpăna cea dreaptă,descumpăneşte Moartea,Îşi întinde braţul atotputerniciei şi-l ridică pe Lazăr din moarte la viaţă.Lazăr atins de cuvântul lui Hristos se mişcă spre înviere şi în plinire de viaţă fiind,se tensionează ca un arc viu.// INTRAREA ÎN IERUSALIM: La intrarea în Ierusalimul pământesc,Împăratul slavei-Hristos,vine călare pe umila coardă de spinare a unui asin,şi,bătut cu flori amare,este întîmpinat cu osanale,pregătindu-I-se,cu covoare de veşminte aşternute la picioare,calea regală a batjocurei şi a răstignirii.// CINA CEA DE TAINĂ:La cină,Hristos-Arhiereu,S-a făcut pe Sine slujitor apostolilor(şi prin ei, nouă,tuturor)împărtăşindu-i cu Trupul şi Sângele Său,prefigurate în pâine şi vin.Dintre ei,unul se apleacă a ascultare.Altul se întinde a trădare.//SĂRUTUL LUI IUDA: Curba crescătoare a păcatului îl face pe Iuda să se creadă egalul în mărime a lui Hristos,şi-L îmbrăţişează cu trădare,dându-şi sărutul pe arginţi."Cel ce mănâncă pâinea cu mine a ridicat călcâiul asupră-Mi".(Ioan,13/18)// PURTAREA CRUCII: Hristos-Cuvântul,impovărat cu firea umană,a luat Calea domnească a umilinţei şi ne-a revelat nouă dumnezeiescul Adevăr al iubirii prin răstignire,ca să avem prin El Viaţă veşnică.// RĂSTIGNIREA DOMNULUI: Axa lumii-Hristos,Care a unit pe verticală cerul şi pământul,S-a lăsat pironit pe orizontala condiţiei umane,pe care a şi mişcat-o prin cutremur şi a tensionat-o prin absolvire de păcat.// COBORÂREA LA IAD: Hristos-Mântuitorul,"cu moartea pe moarte călcând",coboară în pântecoasa întindere a Iadului,şi cu străfulgerarea dumnezeirii Sale risipeşte puterea întunericului şi dăruieşte viaţă nouă celor din morminte.// ÎNVIEREA DOMNULUI: Cel ce pe toţi ne-a însemnat cu crucea Sa,Hristos-Binecuvântarea noastră,a înviat!Cel ce pe toţi ne-a promis Raiului,Hristos-Paştele nădejdii noastre,peste coarda lumii,la cer s-a ridicat.// ÎNCREDINŢAREA LUI TOMA:În timp ce Toma-Apostolul,are nevoie de semne ca să poată fi însemnat,sau de atingere ca să fie atins de adevărul Învierii lui Hristos,ei,ceilalţi Apostoli,toţi ca unul,îşi arcuiesc ascultarea sub braţul Crucii şi îşi tensionează firea a supunere.// ADORMIREA MAICII DOMNULUI: După ce a primit "ramura cea de bucurie a Raiului de la binevestitorul Gavriil"şi"Sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu s-a făcut";şi după ce sabie i-a trecut prin inimă odată cu răstignirea dumnezeiescului ei Fiu,"Maica Făcătorului lumii"-Preacurata şi de-a pururi Fecioara Maria a adormit,arcuită de smerenie,întru slava lui Dumnezeu şi "a sfinţit văzduhurile cu suirea Sa la cer"pentru mântuirea omenirii.(Acatistul Adormirii Maicii Domnului)// SEMN DE BIRUINŢĂ:Hristos-Corabia ne-a salvat din valurile păcatului şi ne-a scos din potopul întunericului.Hristos-Biserica ne-a înălţat deasupra viforului morţii şi ne-a descoperit nouă prin sfinţii şi drept slăvitorii Împăraţi Constantin şi mama Sa,Elena,semnul de biruinţă,care scut şi pavăză ne este spre mântuire.Acum şi pururea şi-n vecii vecilor,amin.

Teolografiile TVR

Interior/Exterior

Artistul vremilor din urmă

M130920131347H / Mie mi se pare că arta contemporană priveşte lumea cu amănuntul şi pierde din vedere întregul ei.Artistul vremilor din urmă răspunde reactiv,fragmentar şi secvenţial la mersul lumii în care trăieşte.El conotează şi face opinie.El dezbate.El alertează.El re-prezintă.El,însă,mergînd odată cu lumea,uită să facă un dublu pas către aparenţă şi permanenţă,către realitate şi suprarealitate,în acelaşi timp.El,înaintînd în timp spre viitor pe orizontala vieţuirii globale,uită să se sus-ţină pe verticala supravieţuirii religioase.De altfel,el răsfoieşte în răspăr evoluţia scrisă sau nescrisă a omenirii şi denaturează Natura,mistifică Adevărul,dezintegrează Frumosul,demite tradiţii,denunţă credinţe,"detonează" instituţii ca Limbă,Popor,Stat,Biserică,etc.Mergînd mai departe,el desfiinţează fiinţa,dezarticulează spiritul,dezmembrează firescul,dezminte valoarea umană şi atacă reflexul omului condiţionat de materie,de mediu,de psihic,sau de social.Iar pe de altă parte,el revede salvator dezechilibre,repară ironic disfuncţiuni,reface iluzoriu dezlegări şi reinventează provocator definiţii pentru Natură,Om,Societate.Artistul contemporan face disecţii pe corpul social al omenirii şi se ocupă de felul în care funcţionează umanoidul şi sistemul lui de organizare.Aşa încît,arta contemporană pare să fie o mare lecţie de anatomie facută pe cordul deschis al umanităţii.Fără îndoială că o asemenea lecţie poate să fie instructivă,în sensul în care ea descoperă şi face cunoscute,într-o formă creată,măruntaiele viciate ale acestei lumi,văzută ca o umanosferă în suferinţă.În ciuda bunei intenţii de dezvăluire şi salvgardare,artistul contemporan alunecă,pare-mi-se,între observaţii,corelaţii,aspecte,semnale şi efecte,fără să atingă de cele mai multe ori,în profunzime,esenţe,permanenţe,sau cauze.Cu corpul umanosferei pe masa de disecţie,el nu reuşeşte să se întrebe:ce sens are TOTUL?