Reflexii-Reflecţii

”Valori personale”

În această primă postare legată de activitatea mea de profesor la Da Vinci Art School încerc să am o detașată privire asupra expoziției-organizată anul acesta,în mod miraculos, la ARCUB,și să remarc-ca un străin,total dezimplicat,mai întîi;puterea de expresie a lucrărilor,în stare să anuleze,prin raportare, grandoarea cadrului expozițional;apoi:frumusețea vederilor fereastră-din-fereastră,pe care dispunerea sălilor de expunere o prilejuiește;și-n ultimul rînd:unicul caz -dintr-o sută de copii,pentru care crucea e o valoare personală.

Compunere de atelier

”Chipul lui Hristos e în noi,ni s-a dăruit la botez.Adevăratul său chip.Dar nu poți ajunge la el decît prin icoană.Icoana are o valoare călăuzitoare(”normativă”) extraordinară,capitală;fără ea nu se poate!Pornești marea cavalcadă,o aventură spre lăuntrul tău,și ai nevoie de călăuză-ca să nu te pierzi,să nu te încurci pe trasee anapoda.Există o singură călăuză care te duce la adîncul nesfîrșit din tine,la chipul lui Hristos:icoana.”

”Dacă ești prea solemn,dacă îți imaginezi că,pictînd o icoană,te afli în momentul suprem al existenței tale,îți închipui și că meriți să faci lucrul acesta.Dar nu meriți.Nimeni dintre noi nu merită să facă chipul lui Iisus Hristos!...Mila lui,că nu ne trăznește în clipa cînd încercăm să-l facem!”

”ICONARUL ESTE MONAHUL ARTELOR.”

”Harul poate lucra și în interiorul picturii laice,dar o face în forme acoperite.Sigur că harul lucrează la Andreescu!Dar lucrează în chip acoperit.”

”Vechii iconari spuneau:CE-I PROST ÎN LUCRAREA ASTA E DE LA MINE.RESTUL ESTE DE LA DUMNEZEU.”

(Mai sus citatele cuvinte aparțin pictorului bine-cuvîntător Sorin Dumitrescu,și sunt frînte din grozava carte de dialoguri-”despre ucenicie”,scrisă de prea puțin lăudatul pictor Mihai Sârbulescu)

Poem iconic

După ce le-am trecut pe curat într-o carte (autograf) de poeziceri,am pierdut aceste schițe într-o sumedenie de hîrtii.Mă încăpățînasem să nu le arunc,și mă bucur că n-am făcut-o,pentru că ele au rămas singurele schițe-martor care-mi reprezintă in nuce ideea de poem iconic și de desen poematic.În esență,povestea acestor schițe e legată de o vizită la Institutul lumii arabe (IMA) din Paris,pe care am dorit s-o celebrez cu cîteva desene,pe care apoi,mai tîrziu,am simțit nevoia să le și adnotez.Din însoțirea iconicității cuvîntului cu literalul imaginii au ieșit aceste desene cu iz poematic.
Astăzi,mă gîndesc că experiența desenelor poematice ar merita continuată,și mă uit la regăsitele schițe ca la baza unui nou proiect artistic.

L180420161225H

Public,în sfîrșit,o notă de jurnal care privește lucrarea momentului.De multă vreme mi-am dorit să aduc la zi proiectele mele,în sensul că decalajul dintre timpul nașterii lor și timpul săvîrșirii acestora să dispară.

Reflecții de atelier

Am scris pe fruntea atelierului meu,în timp,două devize cu care mă identific total.Ele au urcat în  ființa mea spre rostire în mod firesc dinspre pictura pe care o practic.

Reflexii de atelier