În această primă postare legată de activitatea mea de profesor la Da Vinci Art School încerc să am o detașată privire asupra expoziției-organizată anul acesta,în mod miraculos, la ARCUB,și să remarc-ca un străin,total dezimplicat,mai întîi;puterea de expresie a lucrărilor,în stare să anuleze,prin raportare, grandoarea cadrului expozițional;apoi:frumusețea vederilor fereastră-din-fereastră,pe care dispunerea sălilor de expunere o prilejuiește;și-n ultimul rînd:unicul caz -dintr-o sută de copii,pentru care crucea e o valoare personală.
