"Con anima"

Uneori îmi imaginez lumea materială ca pe un corp de realitate,solid,în care aerul are densitatea unei răşini sticloase.Şi-mi închipui c-această realitate tridimensională poate fi tăiată.Fragmentată. Remodelată.În felul în care ar face-o un sculptor.Un asemenea corp de realitate,dizlocat din întregul materiei obiectuale,ar putea fi un spaţiu în care timpul a îngheţat.Ei bine,cum ar fi să ne externăm cîteodată din cubul de realitate în care trăim şi să ne uităm la el ca la un loc în care suflarea de viaţă nu mai bate şi ca la un timp în care traficul zgomotos al secundelor a încetat?