”Chipul lui Hristos e în noi,ni s-a dăruit la botez.Adevăratul său chip.Dar nu poți ajunge la el decît prin icoană.Icoana are o valoare călăuzitoare(”normativă”) extraordinară,capitală;fără ea nu se poate!Pornești marea cavalcadă,o aventură spre lăuntrul tău,și ai nevoie de călăuză-ca să nu te pierzi,să nu te încurci pe trasee anapoda.Există o singură călăuză care te duce la adîncul nesfîrșit din tine,la chipul lui Hristos:icoana.”
”Dacă ești prea solemn,dacă îți imaginezi că,pictînd o icoană,te afli în momentul suprem al existenței tale,îți închipui și că meriți să faci lucrul acesta.Dar nu meriți.Nimeni dintre noi nu merită să facă chipul lui Iisus Hristos!...Mila lui,că nu ne trăznește în clipa cînd încercăm să-l facem!”
”ICONARUL ESTE MONAHUL ARTELOR.”
”Harul poate lucra și în interiorul picturii laice,dar o face în forme acoperite.Sigur că harul lucrează la Andreescu!Dar lucrează în chip acoperit.”
”Vechii iconari spuneau:CE-I PROST ÎN LUCRAREA ASTA E DE LA MINE.RESTUL ESTE DE LA DUMNEZEU.”
(Mai sus citatele cuvinte aparțin pictorului bine-cuvîntător Sorin Dumitrescu,și sunt frînte din grozava carte de dialoguri-”despre ucenicie”,scrisă de prea puțin lăudatul pictor Mihai Sârbulescu)
