miercuri, 31 august 2016

Compunere de atelier 2



V220720161521H / Cînd m-apuc de pictat o icoană,tot ce știu nu-mi folosește la nimic.La icoană trudesc.Icoana nu e în mînă,nu e în culori.Truda mă alcătuiește.Dacă n-am rugăciune,caut cuvinte de rugare,și mă trudește nevoința.Dacă n-am icoană,în mine însumi,caut Protoicoana,și mă trudește neasemănarea.

M100820161959H / Domnul-Dumnezeul meu, mă muncește la icoana Sa.

Rost.Rostire.Duh


  • Să trăiești omenirea ca pe un singur om.Unul înmulțit cu unul înmulțit cu unul face tot unul,și unul devine.
  •  Omul n-are aripi,dar zboară.
  • Rugăciunea,ca lucrare a devenirii noastre duhovnicești întru ființă,este făurirea cea mai grea a omului.Mult mai ușor zidești o civilizație întreagă decît propriul tău suflet.
  • Bățul cu care învîrți în jar,ș-acela arde.Asta e rugăciunea.Te mistuie.
  • Însușindu-ne,asumîndu-ne anumite greutăți,scăpăm de ele.
  • Dac-am crezut ceva bisericesc,întotdeauna s-a adeverit.Atenție la verosimil.Dumnezeu nu încearcă să fie verosimil.Adevărul se apără prin sine.Minciuna trebuie să fie verosimilă.Ea trebuie  să apară ca adevăr,ca să fie credibilă.
  • Omul nu are decît ce poate da,și nu are decît ce este.
Părintele Ieroschimonah Rafail Noica (texte din contextele You Tube)