Stare veneţiană

J311220091705H-VE/ Veneţia de "carton"(din poveşti,vederi şi filme)am văzut-o transformată,ca prin minune,în Veneţia de piatră. Veneţia imaginară,fragmentară, compusă din colaje,a devenit,încetul cu încetul,Veneţia reală,pipăibilă cu ochii. În mod bizar,mi se părea că umblu cu ochii şi paşii pe străzile unui vis.Din aburul unei păreri vagi şi îndepărtate-ca de legendă,apăreau într-un fel minunat stradine,canale de apă,pieţe,ziduri,biserici,palate,oameni,pescăruşi,nori,cer,mare...Deşi îmi dădeam bine seama că înaintez într-o realitate tot mai clară,declicul rupturii de vis,sfîrşitul bizareriei nu s-a produs decît în piaţa San Marco.Acolo "ready-made"-ul unei veneţii miniaturale,confecţionat de mine ca un simbol alegoric,a încetat să mai funcţioneze ca atare.Simbolul adevărat,prin excelenţă alegoric al Veneţiei,Piaţa San Marco,a reuşit să-mi redimendioneze oraşul la scara 1:1 şi să mi-l redea ca pe un "corp de realitate",în spaţiu.

Ceea ce răneşte vederea nu este frumuseţea lumii,ci vremelnicia ei.

Monument Horia Damian

 Undeva în nordul Parisului,nu departe de bazilica Saint Denis-necropola regilor Franţei, am avut plăcuta surpriză să descopăr o columnă arteziană,pe care Horia Damian a finalizat-o în 1987 şi despre care nimeni nu pomeneşte nimic.

Simeza

Iov-Eu

Foto: Lucian Muntean

Respirare-Plîns

M110920131343H/ Pictura mea e plînsul şi nădejdea mea pentru omul contemporan.Pe el îl stigmatizez.Lui îi reprezint pierderea.Pe el vreau să-l cîştig.Lui vreau să-i redau menirea.Din dragoste pentru el,îi caut condamnarea.Din dragoste pentru el,îi caut izbăvirea.

Doamne,te văd
trecînd prin frunze,suspinînd...
Vai,lacrimă şi binecuvînt,
să-i dăm omului
în gînd o moarte nouă
şi un alt veşmînt,
de toamnă.Plouă.

Post-teolografii

Foto: Gabriela Comoli

Respirare-Pas

L231220131530H/ Teologhisirea mea în pictură e una a LUMINII,spre deosebire de alte teologhisiri,cum ar fi cea a TRUPului (a se vedea "morfologia teandrică" la Sorin Dumitrescu); a CUVÎNTului întemeietor (a se vedea "logos"-ul la Paul Gherasim);sau a SYMBOLONului (a se vedea sacralul geometric la Marin Gherasim).
Sigur, tipul meu de vorbire în imagine vine şi pe fondul unui interes de obîrşie pentru tratarea picturii în clar-obscur.Eu a trebuit să fac pasul de la o "natură moartă" pusă în plină lumină,la o "natură vie"-metaforică,aşezată in clar-obscur; de la un oarecare vas la "vasul ales"  şi de la o oarecare figură umană la "omul înluminat", pentru ca eu să pot spune,în sfîrşit, că vorbirea mea în imagine are un rost,ba mai mult,că ea teologhiseşte.