marți, 17 aprilie 2018

Desemne de conștiință - Condiția umană





M140520141332H / Numai în perspectivă creștină datul omului e complet și istoria lui întreagă. Și numai în această perspectivă, Adam e contemporanul meu și întruparea Domnului mereu actuală. Oare nu Biserica este cea care mă pune într-o astfel de perspectivă? Sau oare nu în Liturghie Adam e într-una recent, iar Noul Adam-Hristos încă odată răstignit și înviat? Oare nu sunt eu, ca persoană, un Adam recapitulat, pentru care Întruparea, Patimile și Învierea lui Hristos, încă odată, s-au reactivat? Dacă Hristos nu-i înviat de-a pururi acum și dacă Adam nu-i iertat de-a pururi din nou în fiecare om, la ce bun credința? Sau despre ce iertare vorbim dacă Adam nu e recent în fiecare din noi? Și ce mântuire clamăm dacă Hristos nu se răstignește pentru fiecare din noi?

J280820141156H/ Un fir de lumânare suntem. Mai lung sau mai scurt. De cincizeci sau de optzeci de ani. Care se mistuie. Încet și sigur. Pentru ce? Cu ce urmare?
D180120151151H/ Nesimțirea față de propria ființă, nepăsarea față de aproapele nostru și ignoranța față de Dumnezeu fac, prin însumare, întunericul din om.
V030620161009H/ Memoria a ceea ce sunt pentru mine este egală cu memoria timpului trăit. În afara timpului trăit, eu sunt doar un trecător prin carnea și oasele mele. Nichita-Poetul scria undeva că „un om este ceea ce își aduce aminte despre sine că este”. Deci, eu sunt numai ce trăiesc. Iar carnea și oasele mele nu sunt decît suportul temporal, zidirea ființei mele.

M030120171415H/ Rostul unui om e legat de rostire, rostuire. Virtuțile la creștini nu sunt acelea prin care omul se înalță pe sine, ci cele prin care el se înjosește, după modelul lui Hristos.

S140120172402H/ De când e lumea lume, problemele fundamentale ale omului sunt aceleași. Să nu ni se pară nouă azi că de zburăm pe Lună ne schimbăm condiția umană și că-L  putem elimina pe Dumnezeu din existență.

M140320171431H/ Prin natura sa, omul e credincios Cuvântului care l-a creat, adică lui Dumnezeu. Firescul omului e credința.

S080720170955H/ Firescul omului este să se aprindă în dragostea de Dumnezeu și să ardă de dorul lui.









[1] Aceasta este modalitatea aleasă de artist pentru a marca în jurnalul de atelier ziua, luna, anul și ora la care a notat gândul respectiv.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu